/run/sysctl.d/ care nu există.
/alerga este temporară, modificările din acesta se pierd la repornire. Deci introduceți fișierele de configurare în /alerga sunt folosite pentru modificarea boot-ului curent, dar fără a persista acele modificări după repornire.
/etc/sysctl.d/ care conține 8 fișiere de configurare generate de OS și 99-sysctl.conf link simbolic către /etc/sysctl.conf.
Aici se va păstra configurația din pachetele care pot fi modificate de către administrator. dpkg vă va informa când editările dvs. sunt în conflict cu actualizările pachetului.
/usr/local/lib/sysctl.d/ care nu există.
/usr/local este destinat utilizării de către administrator, iar pachetele nu vor face nimic acolo. Ar trebui să faci directorul dacă ai nevoie de el.
/usr/lib/sysctl.d/ care conține 3 fișiere setate de OS.
Fișiere în /usr/lib nu sunt menite să fie modificate de către administrator. Actualizările pachetului vor suprascrie modificările aici.
/lib/sysctl.d/ care este la fel ca /usr/lib/sysctl.d/ deși nu afișează o legătură simbolică.
De cand cel /usr combina, /cos, /lib, etc. sunt legături simbolice către directoarele corespunzătoare din /usr.
/etc/sysctl.conf meu puternic modificat sysctl fişier.
Lăsat pentru compatibilitate inversă, deoarece oamenii (și scripturile și alte instrumente) se vor aștepta în continuare.
Modificarea configurației în mod tranzacțional este cea mai ușoară atunci când puteți adăuga sau elimina un fișier cu conținutul exact pe care îl doriți, în loc să utilizați regexe sau orice altceva pentru a modifica o linie în mijlocul unui fișier de configurare plin cu cine-știe-ce. Adică directoarele care permit fișierele de configurare introduse sunt foarte preferabile fișierelor de configurare individuale.
