Puncte:0

Exemplu de schimb de informații

drapel cd

Caut un model simplu care să simuleze următoarea procedură.

Să presupunem că $i$ și $j$ sunt doi agenți de care fiecare primește semnalul ei dependenți de stare $s_i(\omega)$ și $s_j(\omega)$. După observarea cu probabilitate a propriilor semnale $1$, ei nu știu nimic despre semnalul pe care îl are celălalt agent, dar cunosc priorul comun $\pi$ despre semnale, s.t. $\pi:\Omega\la \Delta(S)$.

Ca să fie simplu, păstrează statul $\omega\în\Omega$ înțelept și să presupunem că $S_i=\{s_1(\omega),s_2(\omega)\}=S_j$ și anume există două semnale și spațiul semnalului este același pentru ambele plăci. Mă refer la semnalul fiecărui jucător cu indexul $i$ sau $j$ pentru că amândoi pot observa fie același semnal, să zicem $s_1(\omega)$ sau $s_2(\omega)$ sau fiecare dintre ei poate observa semnale diferite.

Jucătorii pot comunica între ei direct, trimițând un mesaj și să presupunem asta $M$ este un spațiu de mesaj arbitrar unde $\emptyset\în M$ indică faptul că jucătorii nu trimit niciun mesaj.

Dacă jucătorul $i$ trimite un mesaj și având în vedere că va fi sincer, să zicem $m_{i\to j}(s_i(\omega))$ (celălalt agent trimite $m_{j\to i}(s_j(\omega))$ resp.) apoi trebuie să urmeze o procedură de codificare și decodare, care nu îmi este cunoscută unde unele chei sunt desenate conform unei distribuții de probabilitate cunoscute, cunoscute ca $U[0,1)$ care presupun că se referă la uniformă $[0,1)$?(corecteaza-ma daca gresesc).Deci, jucătorii știu cumva cheile pentru a decripta mesajele atunci când le preiau.

Întrebările mele sunt următoarele:

$\textbf{Q1:}$ Poate cineva să ofere procesul de codificare și decodare între cele două schimburi de mesaje?

$\textbf{Q2:}$ Poate această comunicare să fie perfect sigură? De exemplu, niciunul nu ar putea interveni pentru a-și „fura” informațiile sau pentru a crea un zgomot schimbând aceste chei de criptare-decriptare care îi va face pe agneții să-și interpreteze greșit mesajele?

$\textbf{Q3:}$ După ce jucătorii își primesc mesajele, atunci ar putea folosi unele proceduri de verificare pentru a fi siguri de mesajele criptate pe care le-au primit și pentru a afla dacă cineva le-a „furat” informațiile sau creează zgomotul pe care îl presupun în $\textbf{Q2:}$?

$\textbf{Q4:}$ Dacă agent $i$ (sau $j$ sau ambele) decid să inducă în eroare celălalt agent, trimițând un mesaj cu o cheie greșită sau mințind despre tipul lui, există vreo șansă ca celălalt agent să detecteze minciuna pe baza unei anumite proceduri și a faptului că cunoaște setul de semnale și priorul comun al acestora?

$\textbf{Q5:}$ Distribuția de probabilitate U[0,1) este de asemenea cunoscută, dar ar putea fi înlocuită cu alta, ca o distribuție normală sau orice altceva?

$\textbf{P.S:}$ Aș dori să mulțumesc anticipat oricui va răspunde la toate aceste întrebări, dar nu cunosc niciunul dintre instrumentele matematice ale teoriei criptografice, care pot fi simple sau de bun simț pentru majoritatea oamenilor de aici, dar este departe de domeniul meu. Sunt interesat de proiectarea unui schimb de informații care să fie descentralizat, în care agenții să poată comunica direct între ei, fără mediatori sau părți de încredere. Mi se pare foarte interesant, dar nu înțeleg instrumentele criptografice care sunt folosite și în cele mai multe cazuri fiecare autor folosește o teorie diferită. Îmi scriu întrebările de mai sus pentru a înțelege cele mai simple proceduri dintre ele care sunt folosite.

Nav89 avatar
drapel cd
@moderators Nu am putut eticheta și teoria informațiilor, dar cred că toate acestea sunt în regulă. Vă rog, orice ajutor ar putea fi valoros în acest moment, deși știu că cer prea mult într-o singură întrebare.

Postează un răspuns

Majoritatea oamenilor nu înțeleg că a pune multe întrebări deblochează învățarea și îmbunătățește legătura interpersonală. În studiile lui Alison, de exemplu, deși oamenii își puteau aminti cu exactitate câte întrebări au fost puse în conversațiile lor, ei nu au intuit legătura dintre întrebări și apreciere. În patru studii, în care participanții au fost implicați în conversații ei înșiși sau au citit transcrieri ale conversațiilor altora, oamenii au avut tendința să nu realizeze că întrebarea ar influența – sau ar fi influențat – nivelul de prietenie dintre conversatori.