Îmi dau seama că casetele s sunt capabile să facă transformările făcute în AES neliniare. Cu toate acestea, nu sunt sigur cum acest lucru face AES sigur.
De exemplu, dacă nu avem caseta s, atunci este posibil să calculăm cheia dintr-un set de ecuații liniare:
$C^1=Ax+k$
$C^2=AC^1+k$
...
$y=AC^n+k$
Unde A este transformarea liniară, k este cheia, C ca texte cifrate intermediare, n ca număr de runde de criptare, x ca intrare și y ca rezultat final.Totuși, dacă adăugăm o casetă S, atunci nu ar fi posibil să reprezentăm substituția pe care o efectuează în funcție de x, f(x), astfel încât acum avem:
$C^1=Af(x)+k$
$C^2=Af(C^1)+k$
...
$y=Af(C^n)+k$
Care pentru mine pare să cadă, de asemenea, pradă eliminării gaussiene (prin înlocuirea fiecărei ecuații în funcția următoarei), deși o astfel de funcție pentru substituția care apare în casetele s poate fi extrem de complicat de derivat. Dacă ni se oferă câteva valori x care sunt supuse criptării utilizând aceeași cheie și că casetele s sunt cunoscute public, ar trebui să putem calcula cheia. Îmi dau seama că, în realitate, acest lucru nu se poate întâmpla, altfel AES nu ar fi folosit deloc, așa că aș fi foarte recunoscător pentru orice ajutor în identificarea unde am greșit/cum ar interveni casetele S pentru a preveni apariția unei astfel de metode :)