Atestare de la distanță: când să utilizați suma de control și când să utilizați o funcție Hash criptografic?

În aplicațiile de securitate computerizată, pentru a verifica integritatea unui anumit binar de date/program, o funcție hash criptografică este în mod normal implementată pentru a genera un rezumat și a-l compara cu un rezumat de referință.

Atunci când un dispozitiv de la distanță dovedește integritatea codului și a datelor care se află pe platformă unei părți de verificare, se numește atestare la distanță.

Analizând diferite scheme de atestare la distanță, am remarcat că unele dintre ele folosesc o sumă de control pe conținutul memoriei pentru a genera valoarea de atestare. În schimb, alții propun utilizarea unei funcții hash criptografice.

Personal, mă așteptam ca o funcție hash criptografică să fie funcția goto atunci când se cere integritatea, mai ales când securitatea sistemului este în scop.

„Schemele de atestare bazate pe software urmăresc să demonstreze integritatea codului și a datelor care se află pe o platformă unei părți de verificare.” referinţă

Un exemplu de cea mai comună schemă de atestare la distanță bazată pe software este SWATT, care efectuează o sumă de control asupra conținutului memoriei într-o traversare pseudoaleatoare.

Ce face ca utilizarea sumei de control să fie mai comună decât o funcție criptografică pentru un astfel de mecanism de securitate?

O sumă de control este folosită în principal pentru a identifica corupția datelor în timpul transferului, există multe scheme pentru aceasta care sunt mai bune decât suma de control, de exemplu ARQ. Funcțiile hash sunt mai costisitoare din punct de vedere computațional și, prin urmare, sunt mai puțin de dorit atunci când se atestă doar erorile în timpul transferului. Cu toate acestea, atunci când vă gândiți de fapt la securitate (de exemplu, verificarea integrității datelor), o funcție hash este potrivită pentru job.

În general, o combinație de sumă de control (sau o metodă similară) ar trebui să fie utilizată pentru erorile de transmisie, în timp ce hashurile ar trebui să fie folosite atunci când există preocupări cu privire la securitate.